Mierea de pin este vedeta producției de miere din Grecia, deoarece aproape 65% provine din acest arbore remarcabil, care acoperă mari părți din terenurile fertile ale țării noastre. Punctul de plecare pentru fiecare producție este secreția de miere a lui Machalina hellenica, o insectă care trăiește în pădurile grecești cel puțin din secolul al XVIII-lea. De fapt, a fost clasificată sub denumirea caracteristică de gen (hellenica) în 1883, în timp ce „lucrătoarea de pin” - așa cum este cunoscută și cea mai importantă insectă meliferă din apicultura greacă - este împărțită în continuare în patru specii parazitare: Pinus brutia (trahee), paraziții Pinus halepenesis, Pinus sylvestris și Pinus pine.
 

 
 Spre deosebire de alte insecte de miere care se hrănesc sugând seva din frunze, lăstari tineri și fructe, Machalina Hellenica – la fel ca insectele care se hrănesc cu molizii – perforează scoarța dură a trunchiului.
 

 
 De la mijlocul lunii august până în primăvara următoare, insecta începe să secrete miere de albine, care constă în 90-95% zaharuri, cum ar fi zaharoza și fructoza. Din august până în octombrie, albinele colectează, concentrează și prelucrează această miere de albine pentru a produce mierea distinctă, de care apicultura greacă este atât de mândră. Calitatea mierii de albine depinde și de stadiul de dezvoltare al insectei în timpul producției sale, precum și de condițiile meteorologice.
 

 
 Proprietăți speciale ale mierii de pin
 Valoarea nutritivă a mierii de pin este ridicată datorită numărului mare de minerale și oligoelemente pe care le conține în concentrații mari – calciu, magneziu, zinc, fier, cupru, potasiu și sodiu. Acest lucru se datorează faptului că, pe măsură ce mierea trece prin corpul lucrătorului de pin, aceasta se îmbogățește nu numai cu zaharuri, ci și cu vitamine, substanțe azotate, proteine și aminoacizi, în concentrații mai mari decât în nectar.
 

 
 Cristalizare
 Mierea de pin are un conținut scăzut de glucoză, motiv pentru care cristalizarea durează mult timp. De fapt, mierea pură de pin rămâne lichidă mai mult de un an și jumătate și diferă semnificativ de mierea care este amestecată cu alte tipuri de miere - miere de iarbă neagră, plop, floarea-soarelui sau miere cu noduri multiple - și cristalizează pe o perioadă de două până la cinci luni.
 

 
 culoarea mierii de pin
 Culoarea mierii de pin variază în funcție de perioada anului în care este produsă. Mai exact, mierea de pin de primăvară este mai deschisă și mai limpede decât mierea de toamnă, care are o culoare mai închisă.
 

 
 Gustul și aroma mierii de pin
 Mierea de pin are un gust lemnos cu o notă puternică de caramel. În plus, datorită concentrației scăzute de zahăr, mierea de pin este ușor dulce.
 
 Din punct de vedere aromatic, mierea de pin se caracterizează prin mirosul său picant, asemănător iodului.
 

 
 Alte proprietăți benefice ale mierii de pin
 
 Conform studiilor oficiale, mierea de pin este o sursă excelentă de antioxidanți. Mai exact, cercetările efectuate în 2007 asupra diferitelor tipuri de miere au descoperit că mierea obținută din secreții de miere, cum ar fi mierea de pin, are proprietăți antioxidante mai mari decât mierea produsă de albine atunci când se hrănesc cu nectarul florilor. Prin urmare, mierea de pin grecească este considerată cea mai bună miere.
 
 Superioritatea mierii de pin grecești este confirmată de un alt studiu (2012) care a comparat activitatea antibacteriană a 18 tipuri de miere – inclusiv a faimoasei mieri de Manuka: Rezultatele acestui studiu comparativ au arătat că mierea de pin este eficientă împotriva a 5 bacterii diferite – Escherichia coli, Serratia marcescens, Bacillus sphaericus, Staphylococcus epidermidis și Bacillus subtilis.